Pisica Neagra

Am observat ca multi imi citesc blogul dar putini il comenteaza. Asa ca as dori daca nu va e lene sa mai scrieti si voi ce va place si ce nu, sau poate sfaturi despre ce ar trebui sa scriu, sau ce subiect am omis, sau ce v`ar place sa cititi.

Nu e un efort prea mare…..macar incercati .

Cu drag,

Andreea

Dragostea este…Cand cineva te raneste…chiar daca te doare ingrozitor…tu nu plangi, pentru ca stii ca o s-o doara pe persoana care te-a ranit! (Matei – 6 ani)

Dragostea este…Cand o fata se da cu parfum si baiatul se da cu after-shave…si ies la plimbare impreuna…si se miros unul pe celalalt (Karl – 5 ani)

Dragostea este…Cand catelul tau te linge pe fata…cu toate ca l-ai lasat acasa singur toata ziua! (Maria – 4 ani)

Dragostea este…Cand cineva te iubeste…felul in care-ti spune numele, e…este diferit ! (Emy – 4 ani)

Dragostea este…Cand oferi cuiva din mancarea ta, fara ca sa te astepti ca celalalt sa-ti ofere din mancarea lui ! (Cristi – 6 ani)

Dragostea este…Cand mami il vede pe tati transpirat si murdar tot…dar tot ii spune…”tot esti mai frumos ca Brad Pitt!” (Cris – 8 ani)

Dragostea este…Cand spui cuiva ceva rau despre tine…si ti-e frica ca n-o sa te mai iubeasca din cauza la ce ai spus…si apoi cealalta persoana te surprinde iubindu-te chiar mai mult ! (Emma – 7 ani)

Dragostea este…Cand un batran si o batrana…sunt inca buni prieteni cu toate ca se cunosc unul pe celalalt de mult timp… (Ruben – 6 ani)

Dragostea este…Cand ii spui unui baiat ca are o camasa asa frumoasa…cu toate ca el poarta aceeasi camasa in fiecare zi! (Ami – 7 ani)

Dragostea este…Ce se intampla de Craciun…cand te opresti din desfacut cadouri…ca sa te bucuri de bucuria celorlati ! (Mihai – 5 ani)

Dragostea este cand…daca vrei sa inveti sa iubesti mai bine…incepe cu un prieten care nu-ti place! (Nikka – 6 ani)

Dragostea este…Cand iubesti pe cineva…ochii tai se tot misca…si niste stelute stralucesc in ei! (Karol – 7 ani)

Dragostea este…Dumnezeu ar fi putut sa spuna niste cuvinte magice ca sa scape din cuiele de pe Cruce…dar n-a facut asta…Asta este dragoste! (Mihai – 5 ani)

Nu am scris de ceva vreme pe blogul asta din felurite motive…….

S`au intamplat atat de multe in acest timp…….e 00:38 si ar trebui sa scriu pana dimineata ca sa povestesc toate.

Pe scurt : in acest interval de timp am fost si pe marginea prapastiei dar am fost si pe culmile fericirii. Asa e viata mea, contrastanta, mereu schimbatoare……sau poate sunt eu cea impulsiva, cea inconsecventa ( ca sa folosec un termen care inca imi mai rasuna in minte, asa cum a fost el rostit de cineva).

Mi`am pus in ultima perioada o intrebare pe care v`o pun si voua : E iubirea un suficient motiv , tel, pentru a trai??? Eu una nu am ajuns la nici o concluzie…..traiesc intr`o continuua stare de neliniste, indoiala,stres.

Mi`a zis cineva ca nu e bine sa afle ceilalti cum gandesc, ce cred sau ce sunt. Dar nu inteleg de ce…..de ce nu e bine sa ne deschidem sufletele in fata altor fiinte omenesti???…de ce nu e bine sa fim sinceri cu noi insine sau cu ceilalti si sa pretindem ca suntem altfel de cat in realitate???

Sunt o idealista, o visatoare. Nu aveti decat sa ma condamnati pentru asta, dar eu inca mai sper ca putem scapa de prejudecati si de unele idei invechite….eu inca mai sper la o lume mai buna, inca mai cred in iubire si in daruire.

Nu stiu cand voi mai scrie de acum…..nu stiu daca voi mai scrie, nu stiu ce voi mai scrie sau daca voi mai ” fi ” pentru a putea scrie dar vreau sa va dau la toti un sfat : ” CARPE DIEM ” sau ” TRAIESTE CLIPA “

Multi oameni imi zic ca ma cunosc….dar va zic la toti: va inselati dragii mei !

Imi aduc aminte de copilarie: intotdeauna am fost o fetita retrasa, solitara si datorita faptului ca nu stiam bine cine sunt sau cine sunt persoanele de langa mine,eram total debusolata…..poate inca sunt. Am fost mereu plasata pe la un parinte sau altul, rude, prieteni sau chiar persoane straine.

De mica mi sa zis ca sunt o proasta, o buna de nimic, o persoana cu nimic deosebit. Si am trait mult timp cu convingerea ca sunt cea mai oribila fiinta de planeta si ca eu pur si simplu nu merit sa traiesc sau sa fiu fericita. De aceea m`am retras si am inceput sa observ si sa analizez pe cei din preajma mea ( mentionez ca asta a inceput la frageda varsta de 4 ani).

Practic, eu nu am avut copilarie…..m`am crescut singura,pe unde am putut, necerand nimic de la viata, fiind ferm convinsa ca nu merit nimic.

Apoi a venit gradinita…….pentru prima data am avut sansa sa ma evidentiez, sa arat ca nu sunt cea mai proasta cum imi ziceau ai mei…..eram cea mai precoce copila de acolo….dar mama continua sa ma ignore iar tata nici nu stiam ca am atunci.

Odata cu inceperea scolii am descoperit pentru o zi ca am tata….dupa ziua aia iar a disparut din viata mea si a mamei, revenind abia mult prea tarziu, locul lui fiind luat de o sumedenie de alti tipi ce aveau pretentia sa le zic tata. Inceperea scolii a fost momentul in care mi`am inchis sentimentele intr`o cutiuta si am devenit f timida si retrasa.

Desi mereu am facut tot felul de nebunii…mereu le`am facut in felul meu, si pentru ca am un simt al ridicolului f bine dezvoltat ceea ce am considerat ca ma pune intr`o ipostaza ridicola, am evitat.

Nu vreau sa scriu toate prin cate am trecut desi ar avea relevanta si ar putea fi o scuza a caracterului meu.

Nu vreau sa ma scuz.

Nu vreau sa acuz !

Am mereu nevoie de atentie iar daca nu o primesc cedez psihic si ma intreb ce sens are viata. Am avut cateva tentative de suicid. De ce? Pentru ca nu am suficienta putere sa suport toate singura…..tin la multe persoane dar ma intreb cate din ele tin la mine.  Am nevoia sa simt afectiunea cuiva….afectiunea pe care nu am primit`o in copilarie….afectiunea fara care nimeni nu poate continua sa se lupte cu viata.

Sunt mereu contrastanta, impulsiva…….mereu incerc sa am un zambet pe buze desi sufletul plange in nestire. Mereu incerc sa creez o anumita imagine despre mine care depinde de stare sau de persoana de langa mine. Pot parea o tipa vesela si inocenta , pot parea intelectuala si cu aspiratii inalte, pot parea o tipa de gasca,de cartier sau una f fitoasa si enervanta. Stilul meu si preocuparile mele doar eu le stiu dar se mai intampla sa le mai uit…….

Concluzia ar fi ca nu stiu nici eu bine cine sunt si ce anume sunt . Stiu ca am insa un suflet mare, ca mereu imi pasa de ceilalti si ultima persoana la care ma gandesc sa ii fie bine sunt eu si ca iubesc desi risc mereu sa imi primesc doar suturi in fund de la viata din cauza asta.

Nu incercati sa ma cunoasteti ca nu veti reusi…nu ma cunosc nici eu. Zicea cineva ca o femeie trebuie iubita nu inteleasa iar mie nu imi ramane decat sa sper ca cineva tine cont de sfatul asta.

Ei bine da! recunosc….imi e frica. Frica de singuratate si frica de mine insami.

Imi e frica ca voi fi singura, ca voi celebra singuratatea cu un pahar de vin in care imi voi colecta si lacrimile. De aici rezulta si frica de mine….frica ca nu sunt suficient de buna, desteapta, frumoasa etc pentru “el”…….

Nu sunt o persoana lipsita de calitati, dar, odata cu calitatile in acelasi pachet sunt incluse si defectele, defecte de care momentan nu pot fugi, defecte care ma urmaresc orice as face, defecte de care ma tem sa nu imi fie fatale.

Pentru prima data in viata ma intreb daca plac, si nu in general ci in particular, daca plac “lui”. Pentru prima data in viata m`am uitat azi in oglinda intrebandu`ma daca vad si ceilalti ceea ce eu stiu, si nu doar asta ci si parerea lor despre acesta imagine a mea reflectata in oglinda la propriu sau in oglinda sufletului….

Avea o poezie cu titlul : “sunt o copila”….da,sunt…o copila care acum incepe sa se maturizeze si sa se intrebe daca merita ceva sau nu, daca e suficient de buna pentru ceva sau cineva.

Incep sa imi fac proces de constiinta….am fost buna si nebuna, cuminte si obraznica, am ranit multe persoane ( iar pentru asta imi pare sincer rau), multe persoane m`au ranit pe mine ( dar asta e mai putin relevant) si ma intreb acum daca merit….daca merit asemenea bucurie care imi inunda sufletul si mi`l umple de lumina si voiosie de fiecare data cand il vad. Oare e doar un vis frumos? Daca da, atunci careva sa ma eutanasieze in somn….daca nu, atunci  dati`mi o palma sa ma trezesc la realitate caci ce e prea frumos de obicei nu dureaza.

De ce am oare aceste ganduri? Nu stiu…poate pentru ca simt ca iubesc, poate pentru ca sunt suspect de fericita in ultimul timp….. Nu am scris de ceva vreme pentru ca am fost ocupata sa distrez ingerii din al 9`lea cer  ( va garantez eu ca s`au distrat).

P.S. ; Sper sa mai apuc sa scriu si aricole mai vesele ca tot imi reproseaza cineva ca blogul meu e foarte trist :d