Archive for Septembrie 2009

Ciobanescul Romanesc Mioritic

DSC00023Scurt istoric: Ciobanescul Mioritic a fost selectionat dintr-o rasa naturala, existenta in Carpati, principalul motiv fund utilitatea.

Gratie aspectului viguros, aceasta rasa are tot mai multi amatori in Romania. Standardul rasei a fost redactat de catre Asociatia Chinologica  Romana  in 1981. Comisia tehnica A.Ch.R. a adaptat revizuit standardul la 29 martie 2002 in conformitate cu modelul stability de F.C.I la Jerusalem.

Aspect general: caine de talie mare, dar niciodata greoi, viguros si spectaculos. Parul este lung si abundent pe cap, pe tot corpul si pe membre. Masculii sunt mai inaiti si mai putemici decat femelele.

Proportii importante: lungimea corpului / inaltimea la greaban 11:10. Inaltimea pieptului trebuie sa fie aproximativ 50% din inaltimea la greaban. Botul este un pic mai scurt decat craniul.

Comportament /caracter: echilibrat si calm. Este un caine foarte bun pentru paza turmelor, foarte curajos si un luptator eficace contra posibililor pradatori (urs, lup, ras). Este neincrezator cu necunoscutii. Iubeste mult copii.

Cap: puternic, masiv, important in raport cu corpul

Regiunea craniana: Craniu de latime potrivita, usor bombat. Profilele superioare ale craniului si botului sunt aproape paralele. Vazut din fata, profilul superior este usor bombat. Arcadele zigomatice sunt putin marcate. Protuberanta occipitala este bine marcata.

Stop: nu prea bine marcat

Regiune faciala: trufa: lata, bine dezvoltata, neagra.

Bot: usor mai scurt decat craniul;bine dezvoltat, se ingusteaza progresiv catre trufa si niciodata nu este ascutit; mandibula puternica.

Buze: groase, aderente, puternic pigmentate.

Maxilare/dinti: maxilare puternice; dentitie completa, puternica, sanatoasa, cu dinti albi, bine implantati; muscatura in foarfece.

Obraji: nu sunt proeminenti.

Ochi: de marime potrivita, oblici; de culoarea alunei, brun inchisa sau usor mai deschisa, niciodata galbeni. Pleoape bine pigmentate. Expresie calma si inteligenta.

Urechi: prinse relativ sus, in forma de „V” cu extremitatea usor rotunjita, lungi de 10-15 cm, cazute si bine apropiate de obraji; amputarea lor este interzisa.

Gat: de lungime potrivita, lat si puternic, lipsit de salba.

Corp: bine dezvoltat. Linie  superioara:  dreapta,  bine sustinuta.

Greaban: mediu marcat.

Spate: orizontal, puternic si musculos.

Sale: potrivit de lungi, late si foarte musculoase.

Crupa: musculoasa si potrivit inclinata atre baza cozii.

Piept: lat, nu prea lung, inaltimea sa masurand circa jumatate din inaltimea la greaban, cu coaste bine arcuite.

Linie inferioara: usor ridicata, fara a fi insa foarte supta (de tip ogar).

Coada: prinsa sus; in repaos, este purtata cazut, atingand sau depasind usor jaretul; cand cainele este atent sau in actiune, este purtata ridicata, un pic curbata, putand depasi nivelul spatelui, dar niciodata rulata pe spate; amputarea este interzisa.

Membre:

Membre anterioare: vazute din fata sau din profil au aplomburi bune.

Umar: de lungime potrivita, oblic, foarte musculos si bine prins; angulatie scapulo-humerala de circa 100-105�.

Brat: de lungime potrivita. foarte musculos.

Coate: bine apropiate de corp, nedeviate spre interior sau exterior.

Antebrat: suficient de lung, puternic si musculos.

Carp: ferm.

Metacarp: vazut din profil este usor inclinat.

Labe anterioare: ovale, compacte si masive; degete stranse si arcuite, unghii de culoare gri-cenusie.

Membre posterioare: foarte musculoase si puternice, drepte si paralele vazute din spate. Angulatii putin deschise.

Coapsa: lunga, lata si foarte musculoasa

Graset: unghiul femuro-tibial este de circa 105-110�. Gamba: suficient de lunga, musculoasa, cu o buna osatura.

Jareti: de inaltime medie; puternici, bine angulati, nedeviati spre interior sau exterior.

Metatars: nu prea lung, robust si aproape vertical, vazut din profil. Prezenta pintenilor nu trebuie sa fie penalizata.

Labe posterioare: putin mai alungite decat cele anterioare.

Miscare: miscare armonioasa, supla, bine coordonata, puternica si facila. Miscarea preferata este trapul; galopul este sustinut si echilibrat.

Pielea: groasa, bine intinsa pe corp, bine pigmentata.

Roba: parul este abundent pe cap si pe corp, de textura aspra, drept si lung de minim 10 cm; subparul este mai dens si mai suplu, de culoare deschisa; pe membre. parul este mai scurt; coada este bine acoperita de par.

Culoare: Culori uniforme: caini in intregime de culoare alba sau gri. Roba baltata: fondul trebuie sa fie alb cu pete bine definite, de, cu neagra sau gri.

Talie si greutate: inaltime la greaban: masculi min.70 cm, ideal 75 cm; femele – min. 65 ideal 70 cm

Greutate: in raport cu talia.

Defecte: orice abatere fata de cele de mai sus constituie un defect, care se va penaliza in functie de gravitatea abaterii respective: coada amputata; exemplar obez sau prea slab; par scurt (mai putin de 8 cm); coada rasucita pe spate, coada in inel; dinti lipsa, altii decat P1; coate deviate spre exterior sau interior; miscare greoaie.

Defecte grave: caractere sexuale insuficient marcate; expresie atipica; ochi rotunzi, proeminenti; heterocromie oculara (ceacar); urechi drepte; par buclat sau de alta textura decat cea prevazuta de standard; linie superioara deformata; labe deschise, rasucite spre exterior sau interior (panard sau cagneux); angulatii foarte deschise pe membrele posterioare; jareti de vaca; pete tigrate.

Defecte eliminatorii: agresiv sau temator; subiect atipic; lipsa de incisive sau canini; prognatism inferior sau superior, albinism, pigmentatie atipica, anurie, inaltime la greaban sub 68 cm la masculi; inaltime la greaban sub 63 cm la femele.

Orice caine care prezinta in mod evident anomalii de ordin fizic sau comportamental va fi descalificat

NB: Masculii trebuie sa aibe doua testicole cu aspect normal, complet coborate in scrot.

Acest standard a fost revizuit la Gura Humorului in 22 august 2004 de catre Raymond Triquet si Bernard Denis-reprezentanti FCI si aprobat de comisiile FCI de Standarde si  Stiinta la data de 18,19 sept. 2004 Sarlat, Franta

spovedanie sau ce-o fi….

Nu va acuz,
Nu va cert,
Nu va iert,
Va informez,doar atat.living-dead-girl
Oricum,chiar daca n-am murit
Din cauza voastra
Sau pentru voi,
Am murit fara voi.
Uite,aceasta e spovedania mea,
Ma asez in genunchi
Si-o scriu cu lacrimi
Pe piatra menita ultimei oficieri,
S-o parcurgeti candva,dupa moarte.
Am fost o persoana cu bune si rele,
Am crezut in gandul meu,
Am crezut in bine,
Am crezut in umanitate…
Considerati moartea mea
Ca un indigo prost
Intre ce s-a dorit de la mine
Si ceea ce am simtit….
Spovedania mea
Se incheie aici
Unde lacrimand
Astept sa inteleg
De ce a fost nevoie
Sa mor.
Adio!

vino…

.Acum ajung amândoi în acelasi timp. Începe lupta. Fiecare vrea să fie iubit fără să iubească, fără să alunece, fără să facă pasul în gol. Acolo, în margine rezistăm, simtim rezistenta celuilalt, mândria sau teama, ambitia de a umple necunoscutul celui pe care îl recunoastem ca adversar. Dacă nu îmi esti adversar, dacă nu devii opusul meu perfect, nici nu vreau să consider această margine, acest capăt al lumii de până acum. Dacă nu ai venit până aici după mine, stiind că va veni si sfârsitul, dacă nu recunosti acum confruntarea, dacă nu mă recunosti, daca nu recunosti adevărul care ne leagă, atunci locul ăsta mă va înghiti. Voi dispare ca o nălucă. Însă dacă mă vei saluta cu salutul sângelui, te voi saluta cu salutul sinucigas al renasterii; năucă, voi cădea cu pieptul icnind de râsete. Vino dupa mine! Vino si am să-ti arăt calea pe care ai s-o faci în genunchi fără să stii că esti învingător. Vino! Clipele sunt numarate! Am să te botez cu un ban nou de argint scanteietor, pe care nu e înscris nimic… poate doar umbra unei aripi – viziune fugară.

Iar tu spui: “Vino, timpul e limitat.” Spui: “Astept ca spatiul să scadă între mine si trupul tău.” Si eu spun, din unghiul cel mai depărtat: “Vino mai aproape, porneste si ai să vezi cât esti încă de departe! Îti promit că timpul nu există.” “Vino de departe,” spui si continui să faci pasi înapoi.

Singură la capătul lumilor, trec. Dintr-o dată sunt foarte aproape de mine însămi.

Biblia e scrisă pe dinăuntru. Inlăuntrul corpului e Biblia. Pagân e sufletul meu si biblic mi-e corpul. Nasterea apartine ordinului biblic, dar sufletul, acest eter al trupului, danseaza în asteptarea lui Dionisos, suieră bezmetic: jocul ielelor.

Ce scrie în mine? Ce se scrie din nou si din nou? De-a valma, viata scrie în mine, cu dulcele ei mir, cu parfumurile ei decadente, cu pâine si sare, cu ceară si lacrimi, cu vânt. Cuvânt scrie viata în corpul meu. Corpul cu brate întinse: cuvânt întrupat. În corp, e un gol. Viata scrie acolo lumea, o amplasează, o locuieste. Chemarea ta mă cheamă la cuvânt, mă situează. În loc, „nu” este “da”. În loc de “nu” este “da”. Tu spui ”vino”, iar eu astept ecoul:

“viens”
“oui, oui” *

Mai departe de mine de-vin înspre tine. Numele confesiunii ultime: „Tu.”

“Eu” rămân în urma mea. “Eu” nu mai sunt. A trecut prin mine o cometă. Cu inima extirpată alerg înspre tine să mi-o recuperez. Albă pe dinăuntru ca uitarea, alerg în văpaia fierbinte si densă a întunericului tău. Îti amintesti, îti amintesti de mine?

Euridice? Orfeu?

Am devenit ceea ce suntem? Întunericul s-a retras. Mareea s-a retras si a lăsat în urmă deseuri. Suntem pe alt tărm pe care umblăm stingheri, realisti, incapabili de a face promisiuni. Cum ne putem elibera de numele noastre nou dobândite, de fiintele noastre deodată îngreuiate de istorie, de timpul care pulseză ritmic, de aceasta pierdere a inocentei care ne tine palmele lipite? Cum ne putem elibera de cunoasterea binelui si a răului care ne îngheată privirea, cum putem scăpa de această lipsă fără lipsă? Frica de poarta imaginară la care bat ca un osândit: deschide, doamne, altarul singurătătii mele si lasă-mă să intru în picioare ca unul care stie si care ti-e egal! Frica de poarta imaginară la care bat ca o roabă: deschide, doamne, toate cavitătile inimii mele si lasă-mă să mă depun liniștită, jertfă benevolă, reziduu al proprie-mi nimicnicii, pe acest altar al legăturii de sânge!

Bat la poarta inimii mele, inima bate, bate si sângele străbate generatii irecuperabile până la mine, până la singurătatea care sunt – care suntem, căci acum văd că esti El, că sunt Ea: Adam si Eva, ultimii oameni pe pământul fără vlagă. Aceasta este nunta noastră pentru care mi-am împletit coroana de spini. Fără să te privesc, si-am acoperit crestetul cu un coif de carton: ritual bizar al legământului suprem dintre cei ce nu cred, dintre cei rămasi în lumina fără sens a unei zile nesfârsite.

Oglinda apei, oglinda cerului, oglinda ochilor tai. Absenta precisă. Declaratia mea neterminată ca si ziua nesfârsită din care în fine, plâng.

Sunt din nou la margine. Marginea (limita mea, conturul meu?) e punctul pe care se sprijină lumea ce stă să izbucnească. Gură la streasină am să fiu, întâmpinând deluvială chemarea:

Vino,
Da, da

 

About me…

28Helloo lume!  Am reusit si eu intr-un sfarsit sa imi fac blog….imi facusem griji ca numai eu ramasesem fara,si,nu ca ar fi efectul de turma dar voi incerca si eu,pe cat este posibil sa tin un jurnal online.Nu stiu daca va fi la inaltimea asteptarilor unuia sau altuia,dar,sincer nu-mi pasa. Scriu pentru ca imi place si nu pentru impresie. So…enjoy!