Archive for Octombrie 2010

tristete

….tristetea este atat de reala, de ascutita si de alinatoare incat vrei sa nu te mai desparti niciodata de ea. Sentimentul de vinovatie este atat de puternic incat te lasa fara aer, fara suplu, fara forta de-a putea respira vreodata iubire in preajma altcuiva. Senzatia ca ai pierdut totul este mai infiorator si mai secatuit de speranta decat gandul ca ai putea sa-ti revii vreodata. Certitudinea ca ai dat totul din tine si ca nu o sa mai poti oferi niciodata nimic este un criminal nemilos care incet, incet iti otraveste gandurile. Dezamagirea… nu cred ca o poate exprima cineva in cuvinte. E mai tare si mai sufocanta decat orice urma de iubire care a existat vreodata. O simti cum urca (de ce nu coboara niciodata?…) pana in poalele unghiilor. Pulseaza si macina incet si sigur, iar si iar, ca un ciocan care iti gaseste punctul slab in poalele creierilor… Fricile nu te mai bantuie pentru ca te simti ca o marfa amorfa de carne si oase care se misca mecanic in virtutea unor legi neintelese ale universului. Iar fiecare pas pe care il faci de una singura intr-o lume devenita dintr-o data straina ti se pare o drama… iar ceea ce ti s-a intamplat o tragedie…

…mainile tale strang alte maini, trupul tau se pierde necunoscut intr-o multime de oameni care traverseaza strada. Zambesti… Este zambetul tau. Poate plangi… Sunt lacrimile tale. Poate razi… Este rasul tau. Poate undeva, intr-un colt de minte, se naste gandul unei sperante. Poate… Intuitia ta de om e dornica sa se convinga. Intinzi degetele si iti cercetezi fata. Da, sunt lacrimile tale. Da, e rasul tau. Dar unde esti TU printre toate astea? Degetele mainii tale alune apoi usor spre inima. E speranta ta pe care o stergi disperat cu varful manecii si o alungi ca pe un gand ireal de frumos, groaznic de imposibil. E prea dornica sa fie adevarata ca sa nu o ucizi definitiv.  Si fiecare pas pe care il faci inainte, incercand sa iti faci curaj sa mergi din nou prin lume, te duce departe de tot ceea ce ti-ai dorit vreodata. In acel loc in care ajungi, Marele Loc, dai peste o mare infundatura. Si unde este drumul tau in lumea aceasta?

 

Anunțuri

eroul meu…..

Eroul meu nu da cu pumnii, dar mangaie cu coltul palmei.
Eroul meu nu imi face lacrimile sa curga, dar le sterge pe cele provocate de altii.
Eroul meu nu stie sa gateasca, dar se straduieste.
Eroul meu uneori nu stie uneori sa fie tata, dar isi iubeste copiii cel mai mult pe lume.
Eroul meu nu crede in Dumnezeu, dar stie ca exista unul.
Eroul meu nu isi refuza prietenii atunci cand vine vorba de o bere, dar incearca sa se revanseze petrecand mai mult timp impreuna.
Eroul meu nu zambeste cand ma vede trista.

Eroul meu plange, dar nu ma lasa niciodata sa il vad plangand.
Eroul meu vrea libertate, dar nu se simte captiv langa mine.
Eroul meu uraste florile, dar nu uita sa imi cumpere flori de ziua noastra.
Eroul meu uita uneori de ziua mea de nastere, dar si-ar da mana stanga ca sa isi aduca aminte.
Eroul meu are o mama, dar femeia vietii lui este mama copiilor sai.
Eroul meu este gelos, dar gelozia lui este controlabila.
Eroul meu devine irascibil, dar ma lasa sa fiu prima care ii evapora mania.
Eroul meu se iubeste pe sine, dar ma poate iubi mult.
Eroul meu stie sa injure, dar selecteaza pentru mine cuvintele cele mai frumoase.
Eroul meu este egoist, dar ar da totul pentru binele copiilor sai.
Eroul meu este puternic, dar nu il deranjeaza deloc ca eu sunt slaba.
Eroul meu calca stramb, dar nu insala niciodata.
Eroul meu este un copil, dar incearca sa fie responsabil.