Archive for Decembrie 2009

All I Want For Christmas is You

Daca n`ar fi „daca”…..

„Daca”…… E cuvantul care ma dispera, cuvantul pe care as dori sa nu il aud niciodata sau sa nu`l gandesc niciodata.

Cred ca toti am avut un moment in care ne`am gandit : „ce`ar fi fost daca….”, „ce s`ar fi intamplat daca…..”. Acest cuvant exprima ( dupa parerea mea) o decizie prost luata sau de care nu suntem siguri si nu ne putem gandi decat la „ce`ar fi fost daca….” am fi luat alta decizie sau intamplarile ar fi decurs altfel.

In ultimul timp capul e plin de „daca” si incep sa cred ca am luat`o razna.  Nu va faceti griji, promit sa o dau inapoi :p.

Cred ca o lume fara „daca” ar fi o lume mai buna, o lume fara regrete, o lume lipsita de griji si cu constiinta impacata.

Guess Who – Locul potrivit

Adevarata mea personalitate

Multi oameni imi zic ca ma cunosc….dar va zic la toti: va inselati dragii mei !

Imi aduc aminte de copilarie: intotdeauna am fost o fetita retrasa, solitara si datorita faptului ca nu stiam bine cine sunt sau cine sunt persoanele de langa mine,eram total debusolata…..poate inca sunt. Am fost mereu plasata pe la un parinte sau altul, rude, prieteni sau chiar persoane straine.

De mica mi sa zis ca sunt o proasta, o buna de nimic, o persoana cu nimic deosebit. Si am trait mult timp cu convingerea ca sunt cea mai oribila fiinta de planeta si ca eu pur si simplu nu merit sa traiesc sau sa fiu fericita. De aceea m`am retras si am inceput sa observ si sa analizez pe cei din preajma mea ( mentionez ca asta a inceput la frageda varsta de 4 ani).

Practic, eu nu am avut copilarie…..m`am crescut singura,pe unde am putut, necerand nimic de la viata, fiind ferm convinsa ca nu merit nimic.

Apoi a venit gradinita…….pentru prima data am avut sansa sa ma evidentiez, sa arat ca nu sunt cea mai proasta cum imi ziceau ai mei…..eram cea mai precoce copila de acolo….dar mama continua sa ma ignore iar tata nici nu stiam ca am atunci.

Odata cu inceperea scolii am descoperit pentru o zi ca am tata….dupa ziua aia iar a disparut din viata mea si a mamei, revenind abia mult prea tarziu, locul lui fiind luat de o sumedenie de alti tipi ce aveau pretentia sa le zic tata. Inceperea scolii a fost momentul in care mi`am inchis sentimentele intr`o cutiuta si am devenit f timida si retrasa.

Desi mereu am facut tot felul de nebunii…mereu le`am facut in felul meu, si pentru ca am un simt al ridicolului f bine dezvoltat ceea ce am considerat ca ma pune intr`o ipostaza ridicola, am evitat.

Nu vreau sa scriu toate prin cate am trecut desi ar avea relevanta si ar putea fi o scuza a caracterului meu.

Nu vreau sa ma scuz.

Nu vreau sa acuz !

Am mereu nevoie de atentie iar daca nu o primesc cedez psihic si ma intreb ce sens are viata. Am avut cateva tentative de suicid. De ce? Pentru ca nu am suficienta putere sa suport toate singura…..tin la multe persoane dar ma intreb cate din ele tin la mine.  Am nevoia sa simt afectiunea cuiva….afectiunea pe care nu am primit`o in copilarie….afectiunea fara care nimeni nu poate continua sa se lupte cu viata.

Sunt mereu contrastanta, impulsiva…….mereu incerc sa am un zambet pe buze desi sufletul plange in nestire. Mereu incerc sa creez o anumita imagine despre mine care depinde de stare sau de persoana de langa mine. Pot parea o tipa vesela si inocenta , pot parea intelectuala si cu aspiratii inalte, pot parea o tipa de gasca,de cartier sau una f fitoasa si enervanta. Stilul meu si preocuparile mele doar eu le stiu dar se mai intampla sa le mai uit…….

Concluzia ar fi ca nu stiu nici eu bine cine sunt si ce anume sunt . Stiu ca am insa un suflet mare, ca mereu imi pasa de ceilalti si ultima persoana la care ma gandesc sa ii fie bine sunt eu si ca iubesc desi risc mereu sa imi primesc doar suturi in fund de la viata din cauza asta.

Nu incercati sa ma cunoasteti ca nu veti reusi…nu ma cunosc nici eu. Zicea cineva ca o femeie trebuie iubita nu inteleasa iar mie nu imi ramane decat sa sper ca cineva tine cont de sfatul asta.

Brian Adams – Have you ever really loved a woman?

Mi-e frica…..

Ei bine da! recunosc….imi e frica. Frica de singuratate si frica de mine insami.

Imi e frica ca voi fi singura, ca voi celebra singuratatea cu un pahar de vin in care imi voi colecta si lacrimile. De aici rezulta si frica de mine….frica ca nu sunt suficient de buna, desteapta, frumoasa etc pentru „el”…….

Nu sunt o persoana lipsita de calitati, dar, odata cu calitatile in acelasi pachet sunt incluse si defectele, defecte de care momentan nu pot fugi, defecte care ma urmaresc orice as face, defecte de care ma tem sa nu imi fie fatale.

Pentru prima data in viata ma intreb daca plac, si nu in general ci in particular, daca plac „lui”. Pentru prima data in viata m`am uitat azi in oglinda intrebandu`ma daca vad si ceilalti ceea ce eu stiu, si nu doar asta ci si parerea lor despre acesta imagine a mea reflectata in oglinda la propriu sau in oglinda sufletului….

Avea o poezie cu titlul : „sunt o copila”….da,sunt…o copila care acum incepe sa se maturizeze si sa se intrebe daca merita ceva sau nu, daca e suficient de buna pentru ceva sau cineva.

Incep sa imi fac proces de constiinta….am fost buna si nebuna, cuminte si obraznica, am ranit multe persoane ( iar pentru asta imi pare sincer rau), multe persoane m`au ranit pe mine ( dar asta e mai putin relevant) si ma intreb acum daca merit….daca merit asemenea bucurie care imi inunda sufletul si mi`l umple de lumina si voiosie de fiecare data cand il vad. Oare e doar un vis frumos? Daca da, atunci careva sa ma eutanasieze in somn….daca nu, atunci  dati`mi o palma sa ma trezesc la realitate caci ce e prea frumos de obicei nu dureaza.

De ce am oare aceste ganduri? Nu stiu…poate pentru ca simt ca iubesc, poate pentru ca sunt suspect de fericita in ultimul timp….. Nu am scris de ceva vreme pentru ca am fost ocupata sa distrez ingerii din al 9`lea cer  ( va garantez eu ca s`au distrat).

P.S. ; Sper sa mai apuc sa scriu si aricole mai vesele ca tot imi reproseaza cineva ca blogul meu e foarte trist :d

Sunt o copila

Sunt o copila singura de tot

Iubind o amintire ingropata.

Ce bine ar fi sa ma acopere

Malul ei deodata…… 

 

Si sa plang, si sa plang, si sa plang

Si sa plang cum n`am plans niciodata

Cu pieptul supus de pamant

Si cu lacrima mare de piatra.

 

Sa`i soptesc amintirii mele

Ti`am adus putina lumina de sus

Si la fel de putin aer….

De`acolo de unde m`am dus.

 

Uneori ascult tarziu, cum creste

Pe pleoape, iarba de rugina

Si ma doare ca un suspin

Presupusa mea lume divina.