constatare


Degeaba am crezut ca am  sa pot sa fac
Din tacere, scut, întreaga viata,
Degeaba ma ascund si tac
Daca ma pierd în negura, in ceata.

Am ajuns acum sa caut farul
Spre care ma`ndreptam cu bucurie
Si am gasit  în loc de dragoste, amarul
Ca viata-i trecatoare si pustie.

Acum traiesc din amintiri
Din vise ce-ar fi fost trairi curate
Daca in loc de triste amagiri
Ai  fi sadit iubire, realitate.

Regretele tarzii nu vor putea
Să-nlocuiasca dragostea pierduta,
Privind spre viitor vei constata
Ca viata asta`i  foarte scurta.

4 responses to this post.

  1. Am venit sa scriu despre adevar , frumusete , libertate si lucrul in care credeam , mai presus de toate , iubire .

    Răspunde

  2. Doar ca, dupa insingurari care mi ranisera demnitatea, renuntasem sa sper ca mi va fi dat mie sa traiesc o iubire mare, implinita, intreaga.

    Răspunde

  3. Foarte frumos!

    Răspunde

Lasă un comentariu